1 Nu mul@i dintre voi s[ deveni@i înv[@[tori, fra@ii mei, \tiind c[ noi, ace\tia, vom fi supu\i unei judec[@i mai aspre. 2 Fiindc[ noi în multe gre\im. Dac[ e cineva care s[ nu gre\easc[’n cuv_nt, apoi acela e b[rbat des[vâr\it, în stare s[-\i înfrâneze \i trupul întreg. 3 C[ dac[ le punem cailor z[bala’n gur[ spre a ni-i supune, cârmuim \i trupul lor întreg. 4 Uita@i-v[ \i la cor[bii: cât sunt ele de mari \i mânate de vânturi puternice, purtate sunt de o cârm[ foarte mic[ oriîncotro le îndreapt[ vrerea cârmaciului. 5 A\a \i limba: mic m[dular este, dar cu mari lucruri se f[le\te! Iat[: pu@in foc, \i cât[ p[dure aprinde! 6 Foc este \i limba; lume a f[r[delegii, limba ]\i are locul ei între m[dularele noastre, cea care spurc[ trupul întreg \i pune foc pe roata lumilora, ea ]ns[\i fiind aprins[ de gheen[b. 7 C[ orice soi de fiare \i de p[s[ri, de târ_toare \i de viet[@i din mare e domolit \i a fost domolit de soiul omenesc, 8 dar limba, nimeni dintre oameni n’o poate domoli: r[u f[r[ odihn[, plin[ cu venin aduc[tor de moarte. 9 Cu ea }l binecuvânt[m pe Domnul-\i-Tat[l, cu ea îi blestem[m pe oamenii care sunt f[cu@i dup[ asem[narea lui Dumnezeu. 10 Din aceea\i gur[ ies binecuvântarea \i blestemul. Fra@ii mei, asta nu trebuie s[ fie-a\a! 11 Oare izvorul, el din aceea\i gur[ vars[ ap[ \i dulce \i amar[? 12 Smochinul, fra@ii mei, poate el oare s[ fac[ m[sline?; sau vi@a de vie, smochine? Tot a\a, izvorul s[rat nu poate da ap[ dulce.
13 Cine este’ntre voi în@elept \i priceput?: Din buna sa purtare s[-\i arate faptele întru blânde@ea ]n@elepciunii. 14 Dar dac[’n inimile voastre ave@i invidie amar[ \i zavistie, nu v[ l[uda@i \i nu min@i@i
